Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Călin-Popescu Tăriceanu, candidat S Bucuresti alegeri 2016
Călin-Popescu Tăriceanu
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Doamnelor şi domnilor colegi, Două fraze vreau şi eu spun. Această lege pe care am votat-o astăzi nu rezolvă soluţia natalităţii şi, mai ales, problemele pe care în România le mai au încă familiile tinere. Este o soluţie de moment. Aştept însă din partea Guvernului actual, pentru mai are vreme, sau a celui care va veni, un program naţional coerent în care nu numai aceste tipuri de măsuri fie luate, ci şi construirea de creşe, subvenţii pentru familiile tinere etc. Şi doi: v- ruga foarte mult nu folosim sintagma "legea mamelor", pentru este vorba de legea concediului parental. Deschidem posibilităţi foarte mari şi egale şi taţilor de a profita de aceste prevederi ale legii. mulţumesc. (Aplauze.)
15 Oct 2008  Sursa: stenograme parlament
2.
: Mulţumesc, domnule preşedinte. Raportul privind Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2008. În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a fost sesizată cu dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a acestui proiect. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social au avizat favorabil. Legea este organică. Avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru industrii şi servicii - favorabil. Proiectul de ordonanţă de urgenţă are ca obiect reglementarea la nivel naţional a măsurilor imediate, prin care se asigură punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, domeniile şi categoriile de persoane fizice şi juridice cărora li se aplică aceste măsuri. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat propunerea în şedinţa din 23 septembrie 2008. În unanimitate, membrii comisiei au votat pentru acest proiect, cu amendamentele admise şi rugăm îl votaţi şi dumneavoastră. mulţumesc.
13 Oct 2008  Sursa: stenograme parlament
3.
: "Şanse egale pentru bolnavii români în Europa?" Franţa, ţară membră a Uniunii Europene, trece printr-o serioasă criză de personal medical. În zona rurală este o mare lipsă de medici. Nu pentru salariile n-ar fi atractive - câteva mii de euro pe luna, iar pentru cei care practică liber chiar 10000 euro lunar -, nu pentru în satele Franţei condiţiile din spitale sau de infrastructură ar fi deficitare, ci, pur si simplu pentru medicii francezi nu vor profeseze în zone rurale. Şi atunci, Franţa s-a gândit la o strategie pe termen scurt şi mediu pentru a nu lăsa contribuabilul francez lipsit de asistenţa medicală de specialitate: permite cu mare largheţe venirea de medici din România. De asemenea, autorităţile locale sunt încurajate facă totul pentru ca aceşti medici români se simtă bine, devină cât mai curând parte a comunităţii si -şi facă treaba. O întreagă societate munceşte pentru ca deficitul de medici nu afecteze starea de sănătate a locuitorilor francezi din zonele rurale, inclusiv agenţiile specializate în vânătoarea de halate albe. Un reprezentant al unei astfel de agenţii declara vine lunar în România, verifică personal cv-ul medicului român invitat în Franţa, se întâlneşte cu familia acestuia, discută amănunţit despre obiceiuri şi speranţe şi face tot ce trebuie pentru ca nici un obstacol nu stea în calea realizării scopului său şi al medicului român: plecarea din ţară şi exersarea profesiei de medic în Franţa. Un reporter întreba pe agent: nu aveţi nici o problemă de morală, ştiind în România este la ora actuala un deficit de medici, şi tot mai mulţi medici români pleacă spre vest? Nu, răspunde acesta, meseria mea este găsesc cei mai buni medici pentru francezi. Ştiu ca ştiţi bine care este situaţia corpului medical în România, domnule ministru al sănătăţii, v-am auzit chiar declarându-va îngrijorat de exodul medicilor români spre Europa, dar nu v-am auzit venind cu soluţii sau măcar lansând un apel către corpul medicilor, către experţi şi către români, în general, pentru a iniţia dezbateri naţionale pentru găsirea de soluţii, dacă ministerul sănătăţii nu le găseşte. Franţa se ocupă de sănătatea cetăţenilor săi şi preferă medicii români, care sunt bine pregătiţi. Trăim într-o lume liberală, în care preceptul "Laissez faire, laisser passer" funcţionează minunat. Numai , ce ne facem noi, românii, de vreme ce acest principiu funcţionează în sensul la noi se fac medicii şi de la noi pleacă, gata formaţi, spre Europa? Este liberalismul acesta o soluţie şi pentru România? Sau ar mai trebui punem statul la treabă pentru găsirea de soluţii şi pentru noi, cei de aici? Circulaţia mărfurilor si serviciilor este un principiu European, dar de ce alte ţări europene se gândesc la cetăţenii lor, în timp ce România de azi, după ce a luptat deschidă porţile spre vest, le-a lăsat, pur si simplu, vraişte? Nu e prea mult liberalismul acesta? România are nevoie de medici: starea de sănătate a românilor este precară. Se moare încă de tuberculoză, ca nu mai vorbesc de cancer, care face ravagii, sau de bolile cardio-vasculare. Copiii noştri sunt mai bolnavi decât alţi copii, româncele suferă mai mult de cancer, iar la capitolul diabet suntem campioni. Şcoala de medicină românească este încă recunoscută pe plan mondial, iar absolvenţii acesteia sunt de-a dreptul vânaţi de agenţii de plasare Ce faceţi pentru medicii români? Ce faceţi pentru bolnavii români? Trebuie sfârşim toţi prin a pleca din România?
07 Oct 2008  Sursa: stenograme parlament
4.
: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Europa ne ajută. Dar ne şi sancţionează." Comisia Europeană a transmis de curând cea de-a doua şi ultima avertizare cu privire la funcţionarea necorespunzătoare a numărului european unic pentru apeluri de urgenţă 112. Pentru cei care, deşi cetăţeni europeni, nu ştiu care este scopul şi importanţa acestui număr, precizez acest număr gratuit şi universal este folosit în cazuri de urgenţă, inclusiv în cazuri de exercitare a violenţei domestice, pentru asigurarea protecţiei şi siguranţei tuturor cetăţenilor europeni aflaţi în situaţii critice. Interesul Comisiei Europene de implementare corectă şi reală a folosirii acestui număr este îndreptat, fireşte, spre interesul ocrotirii românului, dar şi a cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene aflaţi pe teritoriul României, devenită parte integrantă a acestei Uniuni. Este, aşadar, un caz tipic de ajutare a românului de către Europa: vrem nu vrem, numărul unic este o realitate europeană de care acesta, românul, trebuie se folosească la nevoie. Problema este însă: de ce e nevoie de supărarea Comisiei europene pentru ca acest număr fie operabil? De câtă vreme mai are nevoie România europeană pentru a se alinia alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene în care a intrat, nu-i aşa, pentru "mai binele cetăţenilor români"? De ce nu sunt în stare autorităţile de resort implementeze acest sistem? Din aceleaşi motive pentru care nu am reuşit asimilăm decât sume derizorii din fondurile europene, în timp ce Bulgaria, de pildă, a înfiinţat în cadrul Parlamentului său o subcomisie specială pentru monitorizarea acestui proces şi face din atragerea de fonduri europene un ţel naţional. Autorităţile româneşti trebuie se conformeze normelor europene nu numai pentru aşa este jocul grupului celor 27, ci mai ales pentru ca România şi cetăţenii ei au făcut deja eforturi considerabile pentru ca visul euro se împlinească. Între 2001-2004 s-a muncit infernal în Parlament şi Guvern pentru ca legislaţia noastră şi sistemul nostru statal se plieze pe cel european. Nu accept ca acum, când suntem "intra muros", între zidurile europene, lăsăm mentalităţile româneşti, mult invocate drept scuză pentru toate eşecurile noastre, ne ciuntească bucuria. Suntem gata beneficiem de tot ce e european, inclusiv de numărul unic de urgenţă. Cerem, deci, Guvernului se scuture de indolenţă şi acţioneze în mod european. mulţumesc.
08 Apr 2008  Sursa: stenograme parlament
5.
: "Guvernarea de dreapta nu acordă şanse egale tuturor copiilor români". M-am obişnuit de câţiva ani, de când tot formulez propuneri legislative, citesc avize negative de la Guvern, care de cele mai multe ori sunt întemeiate pe premisa noi, parlamentarii, ar trebui indicăm sursa de finanţare a legii pe care o propunem, sursă care, în viziunea Guvernului, ar trebui fie una marţiană, saturniană sau magică. Cu alte cuvinte, ori de câte ori presupunem este evident bugetul statului ar trebui finanţeze activităţi pentru oameni, Guvernul constată dintr-o dată nu are bani pentru finanţare în buget. Întrebarea firească este: de ce numai proiectele de lege ale Guvernului nu trebuie se justifice în faţa niciunei alte autorităţi (deşi teoretic se poate; Parlamentul nu a respins, din câte ştiu eu, vreun proiect al Guvernului pe motiv nu sunt bani în bugetul statului), iar propunerile legislative formulate de parlamentari, da?! Deci, avizul negativ al Guvernului, în cazul unei propuneri care doreşte majorarea alocaţiei de stat pentru copii la 200 lei, se bazează pe lipsa de bani în bugetul statului pentru un efort aşa de mare. În plus, şi acesta este în principiu motivul declaraţiei mele politice, Guvernul se depăşeşte pe sine însuşi spunând o astfel de măsură ar încuraja naşterea de copii în familiile sărace! Propunerea pleacă de la câteva adevăruri constituţionale româneşti: copiii sunt cetăţeni; copiii au dreptul la un trai decent, iar statul este obligat îl asigure; suma de 200 lei este aproape de venitul minim garantat, care se acordă oricărui cetăţean care nu are venituri; statul are o serie de obligaţii asumate vizavi de copii; statul, inclusiv cel condus de actualul guvern, are printre priorităţile absolute şi pe aceea a încurajării natalităţii. Se ştie Franţa, statul cu cea mai mare natalitate din U.E., a ajuns la această performanţă nu pentru francezii iubesc mai mult copiii decât românii, ci pentru sunt extrem de mult încurajaţi de stat fie părinţi, iar întreţinerea copiilor este în sarcina statului într-o manieră covârşitoare; suma de 200 lei nu acoperă în fond decât o infimă parte a nevoilor unui copil, de la vârsta cea mai fragedă - la 18 ani - definiţia copilului în Convenţia ONU privind drepturile copilului, pentru în "coşul zilnic" al unui copil ar trebui intre, pe lângă toate celelalte cheltuieli aferente unui cetăţean care nu mai studiază şi costurile cărţilor, ale rechizitelor, ale tuturor mijloacelor necesare educaţiei, sportului etc. Ce semnificaţie poate avea, aşadar, refuzul Guvernului de a încuraja prea mult familiile sărace aibă copii? Este o greşeală de exprimare?! Este o teză clară de dreapta: fiecare se descurcă cum poate, fără sprijin de la stat. Statul , dar nu pune în traistă. Statul liberal creează condiţii pentru ca societatea funcţioneze, startul cursei şi fiecare e liber participe. Sunt şi copii în cursă, mai ales săraci? Cu atât mai rău pentru ei. Cursa nu va fi amânată. învingă cel mai bun! Argumentul Guvernului este preluat şi în raportul Comisiei de muncă, condusă de un membru al P.D.-L. Fostul P.D. a intrat în PES, în urmă cu ani, şi s-a opus vehement ca P.S.D. devină membru al acestui grup socialist sub pretextul numai el, P.D., este un partid socialist autentic. Când au minţit cei din P.D.? Atunci? Sau când au încheiat Alianţa "DA" cu un partid liberal, formând acea asociaţie contra naturii şi pretinzând e normală? Sau, puţin mai târziu, după ce s-au dat de trei ori peste cap, ca în poveşti, şi au devenit partid popular, lăsând baltă PES cu tot cu idealurile sale sociale? Sau acum, când reproşează P.S.D. faptul susţine unele proiecte punctuale ale Guvernului, în timp ce, iată, în raportul Comisiei de muncă, preşedintele acesteia, membru P.D.L., îşi însuşeşte teza: "familiile sărace nu trebuie fie ajutate aibă copii"?! Alocaţia de stat este un drept al copilului şi toţi copiii trebuie beneficieze de alocaţie egală. Iar suma pe care o reprezintă alocaţia de stat, în România de azi, chiar negociată de P.S.D., la 40 lei, este numai simbolică, într-o ţară guvernată de dreapta. O guvernare care nu acordă şanse egale tuturor copiilor români, decât şansa la sărăcie.
18 Mar 2008  Sursa: stenograme parlament
6.
: "Cât de bolnavi sunt copiii noştri? Şi de ce?" O recentă audiere pe care am organizat-o cu autorităţi responsabile în domeniul sănătăţii mi-a dat prilejul aflu o serie de date despre felul în care se face prevenţie în sănătate la nivelul unităţilor şcolare şi care este stare de sănătate, în general, a copiilor noştri. Datele sunt şocante: la vârste fragede, copiii noştri suferă de obezitate, de lipsa alarmantă de calciu, de cefalee, dismenoree, scolioză. Copiii noştri nu fac sport, un mare număr cerând fie scutiţi de orele de educaţie fizică sau aceste ore sunt folosite pentru a recupera alte materii... Există clase în care jumătate din elevi poartă ochelari sau ar trebui poarte. În şcoli funcţionează automate de la care copiii noştri îşi procură băuturi dulci carbogazoase, atunci când diabetul, boala cu cea mai mare incidenţă în România, este o prioritate şi printre copii. Aproape toate băncile pe care le găsim în sălile de şcoală româneşti sunt identice pentru elevii de la clasele primare la cele gimnaziale sau liceale, ignorându-se dimensiunile fizice ale elevilor din clase diferite. Elevii, mai ales cei mici, cară zilnic ghiozdane de câteva kilograme, în care îşi duc manualele şi numeroasele caiete cerute de programă. Din cele peste 1000 şcoli ale judeţului Bacău, în numai 20 funcţionează cabinete stomatologice, şi acestea având o marjă extrem de redusă de servicii gratuite pentru minori. "Omul este un animal care îşi sapă groapa cu dinţii", spuneau anticii. Cei mai culţi dintre noi sau elevii noştri ştiu dictonul, dar cariile dentare sunt un flagel şcolar împotriva căruia nu ştim luptăm în mod gratuit, aşa cum ar trebui se întâmple într-o ţară care are grijă de copiii ei. Recent, mi s-a cerut completez un chestionar al unei organizaţii de "hospital teachers" iniţiată în Suedia şi răspândită în numeroase ţări ale lumii: profesorii aceştia au decis se ocupe de elevii care sunt ţinuţi departe de şcoală pe perioada spitalizării. Sunt întrebată dacă avem un astfel de sistem, prin care copiii bolnavi sunt ajutaţi de profesori ţină pasul cu colegii lor în timp ce sunt sub tratament şi, mai ales, ţină legătura cu procesul educaţional. În Franţa s-a interzis desfacerea de produse care conţin zahăr în incinta şcolilor şi se experimentează meniuri echilibrate nutriţional şi naturale în cantinele şcolare. Ce se întâmplă în România? Afirmăm interesul nostru major pentru binele copiilor noştri. Interesul superior al copilului este, nu-i aşa, supremul nostru interes. Şi ce facem pentru a ne educa copiii în spiritul unei vieţi curate şi sănătoase? Cum îi ajutăm pe copii înveţe decidă în favoarea lor în materie de alimentaţie şi sănătate? Cum îi ajutăm decidă în legătură cu alimentaţia lor, când marea majoritate a mesajelor publicitare se referă la mâncare şi se adresează mai ales copiilor? În SUA, s-a dat publicităţii rezultatul unei anchete care spune un copil american este ţinta a cel puţin 10 000 mesaje de acest tip pe an. În România, nimeni nu este interesat facă o astfel de investigaţie. Avem nevoie de copii sănătoşi. Copiii noştri au nevoie de sănătate şi de educaţie în respectul sănătăţii. Avem obligaţia -i ajutăm aleagă viaţa sănătoasă într-o perioadă extrem de complicată pentru noi toţi şi pentru planeta noastră. În acest domeniu, copiii noştri nu au decât drepturi, iar noi, adulţii, nu avem decât obligaţii.
04 Mar 2008  Sursa: stenograme parlament
7.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Câteva cuvinte în legătură cu acest proiect de lege. De fapt, vrea refer chiar şi la legea care, după cum observaţi, este în vigoare din 2004. Este foarte adevărat , caracterul acesta de urgenţă este dat de directivă, problema este nu ştiu câţi dintre colegii noştri au avut timp se aplece asupra conţinutului şi caracterului acestei legi de o extremă importanţă, spune eu, pentru protecţia victimelor infracţiunilor. Deci, din 2004 este în vigoare în România un text de lege care dreptul victimelor care se află în această situaţie în urma comiterii unei infracţiuni de violenţă al cărui autor încă nu a fost descoperit, deci în situaţia în care nu există încă o hotărâre judecătorească definitivă, ceară autorităţilor stabilite de către lege, despăgubiri. În momentul în care Comisia pentru egalitate de şanse între bărbaţi şi femei a audiat reprezentantul Ministerului Justiţiei pentru avizarea proiectului pe care îl discutăm astăzi, am aflat cu destulă surprindere , din 2004 şi până în prezent, mai puţin de 10 persoane au apelat la această lege. Ca urmare a votului pe care îl vom da astăzi în Parlament, cetăţenii străini care vor fi victime ale unor infracţiuni de violenţă pe teritoriul României vor putea beneficia de despăgubiri şi stau şi întreb dacă nu cumva ei vor fi mai activi decât au fost ai noştri care au avut aceeaşi calitate, dacă nu cumva autorităţile din ţările din care aceştia vin vor fi mai active în a implementa, în a explica, în a vorbi despre existenţa acestor legi. Pentru , iată, sunt legi corecte care însă nu sunt folosite de cetăţenii noştri şi, cu siguranţă, cetăţenii europeni sau cei care locuiesc în Europa vor apela la această lege. În plus, vrea, de asemenea, ca Ministerul Justiţiei aibă în vedere şi eventuala reciprocitate în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor între cetăţenii români şi cetăţenii Uniunii Europene sau cei care locuiesc în Uniunea Europeană, pentru ca această lege fie dreaptă şi egalitatea de şanse între noi existe. mulţumesc. Oricum Grupul parlamentar al PSD va vota acest proiect de lege.
25 Feb 2008  Sursa: stenograme parlament
8.
: Este un lucru care bucură. vrea, totuşi, aud de la domnul ministru cam câte astfel de centre doreşte înfiinţeze şi când anume se vor face. Pentru , dacă în anul 2008, am promisiunea ministerului pe care domnul Păcuraru îl conduce vom avea suficient de multe centre în România pentru ca toate nevoile acestor, cel puţin, 600 de mii de copii fie rezolvate, atunci este un lucru extraordinar!
18 Dec 2007  Sursa: stenograme parlament
9.
: Mulţumesc. bucur este aici şi domnul ministru titular al acestui portofoliu, pentru este o situaţie mai specială, este vorba de o propunere pentru suplimentarea bugetului ministerului domniei sale cu suma de 20 de mii mii lei. Ca sursă de finanţare: fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului. Scopul: suplimentarea acestui buget pentru finanţarea de obiective pentru copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Mai concret, este vorba de propuneri de a se înfiinţa în România centre din acestea, care aibă grijă de aceşti copii. După nişte calcule foarte sumare, în România sunt peste 600 de mii de copii care au rămas singuri sau aproape singuri acasă, în condiţiile în care părinţii lor au plecat la muncă. Este o situaţie urgentă, este o situaţie importantă şi cred domnul ministru Păcuraru este de acord cu mine. Suma aceasta este o sumă mică, faţă de nevoile reale ale acestui mare număr de copii români care se găsesc în această situaţie. Iar societatea civilă, pentru tot a avut loc astăzi în Parlament o dezbatere în legătură cu importanţa organizaţiilor nonguvernamentale în procesul legislativ, a fost alături de mai multe comisii parlamentare la dezbaterea acestor probleme, foarte, foarte grave şi foarte serioase. Aşa încât, stimaţi colegi, v- ruga fiţi de acord ca această sumă fie destinată acestui scop.
18 Dec 2007  Sursa: stenograme parlament
10.
: Mulţumesc, domnule preşedinte, Am ţinut iau cuvântul doar pentru ca fac o precizare: din felul în care apare acest proiect de lege trecut pe lista cu ordinea de zi, s-ar părea suntem invitaţi votăm pentru respingerea, deci o lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă. Îmi permit anticipez puţin ceea ce dumneavoastră va trebui spuneţi, respectiv există un amendament admis şi acesta, practic, pune lucrurile în lumina corectă, respectiv această ordonanţă de urgenţă este de adoptare, deci legea este de adoptare a ordonanţei de urgenţă, pentru considerentele care v-au fost deja expuse. Comisia pentru egalitate de şanse a dat un aviz, practic, iniţial, de respingere a respingerii proiectului respectiv, în conformitate, practic, cu raportul Comisiei de muncă, care, prin propunerea acestui amendament ce a fost admis, pune lucrurile, cum spuneam, în lumina corectă. mulţumesc.
04 Dec 2007  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next