: Vă mulţumesc foarte mult. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În urmă cu opt ani, în anul 2000, am început să-mi construiesc un apartament şi de la un moment, de la un anumit moment, nu m-am mai înţeles cu constructorul. El crede că-i datorez nişte bani, eu am dovezi că i-am dat şi aşa prea mult, sunt numeroase situaţii de genul acesta în România şi în lume. Ele se rezolvă încet şi banal, în justiţia civilă. Cred însă că este pentru prima dată în istorie când un Parlament al unei ţări este obligat să-şi abandoneze treburile curente, să se adune ca să discute despre aşa ceva. În opinia mea, trăim astăzi un moment trist şi grav. El este consecinţa unei situaţii politice triste şi grave. Actualul preşedinte al ţării a încercat să mă transforme într-un simbol atunci când şi-a construit, în urmă cu patru ani, campania electorală. Eu eram cel care "gestiona sistemul ticăloşit". Aşa că am fost acuzat de o corupţie aproape necuantificabilă. Eram "corupt din cap şi până în picioare din debara şi până în birou". În buzunarele mele adânci se adunau miliardele de dolari, vagoane de copii vânduţi pentru organe, munţii şi pădurile patriei, Dunărea, împreună cu Delta sa, fabrici, uzine, livezi, vii. În casa mea erau ascunse mumii egiptene, statui de aur masiv şi papirusuri de valoare inestimabilă. Credeţi-mă, poate nu vă mai amintiţi, dar nu exagerez, în orice caz, nu eu, acesta era discursul politic. Cel care l-a folosit a ajuns la putere. Şi trebuia să ajungă şi la un adevăr cât de cât juridic. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să scape nepedepsit. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să reuşească într-un fel să supravieţuiască acestui mandat. Problema era însă că sistemul ticăloşit, deschis în campania electorală, nu semăna deloc cu ceea ce spunea acest om în campania electorală. Actele şi faptele spuneau, de fapt, altceva. Realitatea era alta. S-a improvizat ceva nerelevant, dar cât mai zgomotos. Aşa s-a ajuns la "Dosarul Zambaccian". De fapt, vreo nouă "dosare Zambaccian" conexate, disjunse, reconexate, redisjunse, până când şi procurorii au început să le încurce. Scopul însă era clar: hărţuirea politică a unui adversar incomod şi de asta vă aflaţi dumneavoastră astăzi aici pentru a discuta această temă. Acest mandat prezidenţial a început cu mari minciuni şi continuă aşa şi astăzi. Ni s-a spus despre falsa revoluţie, despre lupta împotriva sistemului, despre fraudarea alegerilor, ni s-a spus despre colaborarea foarte bună cu Guvernul şi cu Parlamentul. Nimic din toate acestea nu s-a concretizat. Dimpotrivă, chiar şi discursul atât de popular despre lupta împotriva corupţiei a început să fie respins. Dar să nu avem iluzia că Traian Băsescu chiar vrea să lupte împotriva corupţiei. Traian Băsescu a avut o singură idee tot mandatul său de până acum. Nu aceea de a-i face pe români să trăiască bine, ci aceea de a lovi sistematic în toţi adversarii politici. Cu ajutorul procurorilor pe care el i-a numit şi care pun pe hârtie tot ce li se spune. Iertaţi-mă, stimaţi colegi, vorbiţi astăzi aici despre justiţie. Dar nu este vorba despre justiţie. Este vorba despre nişte agenţi prezidenţiali care fabrică dosare şi construiesc o anumită acţiune în Parlament şi la televizor pentru discreditarea adversarilor politici. Dumneavoastră astăzi nu puteţi să decideţi trimiterea dosarului meu direct în instanţă, îl veţi trimite înapoi la cei care se ocupă cu regia referitoare la aceste dosare pentru adversarii politici. Sub semnătura domnului Daniel Morar, DNA vă cere astăzi să aprobaţi începerea urmăririi penale faţă de mine. Din respect pentru Parlament şi pentru lege o să vă rog să-mi permiteţi să mă refer doar la aberaţiile cele mai importante ale acestei cereri şi o să încep cu problemele cele mai grave, cu cele de fond. Dar ca să ajungă să vă supună atenţiei această cerere, DNA trebuia să anexeze şi nişte probe, cele administrate în dosar. Este pentru prima dată când încearcă să facă acest lucru. În anul 2006 îmi cerea tot aici permisiunea de a-mi percheziţiona locuinţa, DNA nu administrase în acel dosar nici o probă. Cei care au examinat dosarele au văzut că s-au încurcat procurorii în renumerotarea dosarelor, în pornirea, repornirea lor, conexări şi aşa mai departe, în aşa fel încât astăzi puteţi să observaţi, au observat colegii din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, practic, acea solicitare pentru percheziţionarea locuinţei, practic nu avea nici un fel de temei. De data asta, situaţia e alta, dar este tot ridicolă. Probele pe care încearcă să vi le prezinte DNA sunt lovite de nulitate absolută, nu pentru că aşa vreau eu, ci pentru că, în două rânduri, Înalta Curte, inclusiv în Completul de nouă judecători, luând în considerare prevederile din Codul de procedură penală, aşa a hotărât. Altfel spus, aceste probe au fost obţinute fără respectarea condiţiilor legale. Menţionez, spre exemplu, înregistrările ambientale făcute de DNA în biroul meu de la Camera Deputaţilor, în martie 2006, cu 6 luni înainte ca asemenea proceduri să fi devenit mijloace legale de probă. Dacă aţi aproba cererea DNA bazându-vă pe asemenea probe, declarate nule de instanţe, s-ar ajunge şi la un precedent de gravitate excepţională. Justiţia însăşi s-ar vedea într-o situaţie delicată pusă să judece pe baza unor probe pe care ea însăşi le-a declarat nule, dar pe care Parlamentul le-ar putea valida. Iar alte probe în susţinerea cererii DNA nu există. Mai mult decât atât, pe tot cuprinsul dosarelor fabricate de DNA nu există nici o probă, fie ea chiar nulă, pe care să susţină acuzaţiile care mi se aduc. Se afirmă că aş fi obţinut beneficii de la firme care mi-au construit apartamentul pentru ca eu să asigur, la rândul meu, contracte acestor firme sau s-o numesc într-o funcţie publică pe doamna Irina Paula Jianu. Asta ar fi în imaginaţia DNA şi a lui Daniel Morar un trafic de influenţă. Stimaţi colegi, Vă aduc aminte că Inspectoratul pentru Calitatea în Construcţii, în subordine ministerială, a ajuns în subordinea Cancelariei primului-ministru în 2004, la mijlocul anului 2004, şi atunci, datorită deciziei care a fost luată în Parlament, pentru că Ordonanţa de urgenţă trimisă de la Guvern menţinea acest inspectorat în subordinea unui minister existent atunci, Ministerul Controlului. Vă dau acest element care, într-un fel, este pus cu rea-credinţă în sesizarea venită de la DNA pentru a vă arăta realităţile unor chestiuni în care chiar dumneavoastră puteţi să fiţi martori. Eu nu am obţinut nici un beneficiu de la nici o firmă. În 1998, când eram în Opoziţie, am cumpărat un teren şi, în anul 2000, am încheiat cu Societatea "Conimpuls" un contract de societate civilă cât se poate de echilibrat. Nu am primit nimic pe gratis. Familia mea oferea constructorilor terenul ca să construiască pe el un bloc, iar noi obţineam gratuit drept contravaloare unul din apartamentele din bloc, ceea ce s-a şi întâmplat. Ce mi-au dat mie constructorii pentru ca eu, la rândul meu, să le ofer, eventual, ceva. Nu reiese nimic din aceste probe. Mai mult, firma despre care se spune că ar fi obţinut prin intermediul meu contracte cu statul avea aceste contracte din 1999 şi le continuă şi astăzi, iar contractele ei cu familia mea s-au făcut abia din 2003. Şi, mai mult, numirea doamnei Jianu în funcţia de şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii nu era în atribuţiile mele. Conform DNA, sinteza acestui dosar este aceea că am făcut trafic influenţă, dar fără să primesc nimic şi fără să ofer nimic, ceea ce este destul de ciudat. Iată însă ce declara în ziarele de astăzi domnul Tiberiu Urdăreanu, preşedintele Firmei UTI, invocat în sesizarea respectivă: "Sunt absolut siderat de modul în care procurorii DNA au transformat o relaţie comercială de furnizor de echipamente şi servicii în acuze de trafic de influenţă. Declaraţiile luate unor angajaţi ai firmei au fost făcute sub presiune de procurorii DNA care au dictat în urma unor interogatorii afirmaţiile de care aveau nevoie, scoase chiar din context. Practica DNA de a acuza firma UTI că a obţinut contracte cu statul, în condiţii ilegale, fără a le proba cu nimic arată cât de abuzive sunt metodele unor procurori. Contractele firmei au fost obţinute în urma unor licitaţii legale şi DNA nu a argumentat în nici un fel sprijinul pe care l-ar fi primit de la Guvern. Angajaţii UTI au fost şantajaţi pentru a obţine de la ei denunţuri împotriva lui Adrian Năstase." Aceasta este justiţia la care unii dintre colegii mei, vorbind despre Justiţie, înţeleg să trimită, eventual, pentru o mai bună examinare imparţială, obiectivă, profesionistă aceste dosare. Eu vă spun încă o dată, este vorba, de patru ani de zile, de o hărţuire politică permanentă prin nişte instrumente politice care au ieşit de sub controlul civil şi care acţionează, care funcţionează practic sub o comandă politică evidentă. O altă acuzaţie se referă la participaţia improprie la săvârşirea unor infracţiuni de fals, printr-un intermediar, adică prin soţia mea. Aceasta este o aberaţie juridică pe care orice absolvent de drept o poate sesiza. "Participaţia improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană". Asta spune Codul penal. El exclude clar posibilitatea existenţei unui interpus. Cererea, pe care o aveţi în faţă, nu e numai lipsită de orice probe şi de orice legătură cu realitatea, este şi o sesizare ilegală, aşa cum unii dintre colegi au semnalat aceste lucruri în cadrul discuţiei din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Nu vreau să insist asupra acestui aspect. Mie mi se pare mult însă mai importante problemele grave de hărţuire politică din aceste dosare, dar aceste mari ilegalităţi formale arată graba, nepăsarea şi presiunea politică sub care lucrează DNA. Cum se poate ca asemenea aberaţii juridice să ajungă pe masa Parlamentului, să creeze opiniei publice impresia că DNA lucrează şi că eu şi familia mea suntem nişte infractori. Uşor. Fostul ministru al justiţiei, acesta este răspunsul "uşor", pentru că fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, declara la Radio România - Actualităţi că "Procedura nu este importantă atunci când vrem să avem rezultate". I-aş sugera domnului Morar să pună ca motto acest citat pe dosarele mele. În acest dosar, stimaţi colegi, nu s-a ţinut cont, într-adevăr, nici de proceduri, de nimic. Există trei oameni condamnaţi în timpul "regimului meu corupt", cărora li s-a propus în timpul acestui "regim al marii transparenţe şi corectitudini" să dea declaraţii contra mea în schimbul libertăţii. Doi au fost de acord şi sunt liberi, al treilea a spus public ce fel de târg i s-a oferit şi lui i s-a respins cererea de eliberare condiţionată. Tot în acest dosar au fost chemaţi ofiţeri de la SPP cărora li s-a cerut să povestească ce au auzit prin maşini, ce vorbesc între ei diverşi demnitari. S-a încercat nu numai macularea civililor, dar şi a onoarei militare. Pe vremea când acest dosar era demarat, ţineţi minte că Monica Macovei şi Daniel Morar doreau o percheziţie la mine la domiciliu. Câtă cerneală a curs atunci în legătură cu acea percheziţie... Câtă lume indignată. Ancheta nu putea merge mai departe, statul însuşi părea în pericol. Modernizarea ţării şi integrarea europeană erau periclitate. După ce am demisionat de la conducerea Camerei, brusc s-a făcut linişte, nu mai era nevoie de percheziţie, nu se mai supăra nici o voce independentă din societatea civilă, vajnicii procurori anticorupţie au putut să lucreze şi fără aşa ceva. Mai e nevoie de vreo altă probă ca să dovedesc faptul că "dosarul Zambaccian" e politic? Că simulacrul de cercetare televizată de la vecinii mei a avut ca unic scop scoaterea mea de la conducerea Camerei Deputaţilor? De-a lungul istoriei noastre am avut de-a face cu multe dosare politice. În numele urii de clasă sau în numele urii de rasă, într-o luptă internă dintr-un partid sau pentru lupta dintre mai multe partide. "Dosarul Zambaccian" este un caz special, un dosar politic, făcut din cauza urii lui Traian Băsescu faţă de mine. Ca fost premier, ca fost şef al unui partid concurent, ca fost contracandidat la preşedinţie, ca fost vecin, contează mai puţin. Vă las să alegeţi. Traian Băsescu are o problemă gravă de caracter, de moralitate, de responsabilitate. Dar nu putem constata acest lucru liniştiţi ca moralişti sau ca psihologi, pentru că, în acest moment, România însăşi are o gravă problemă de negândit în acest context în care ne aflăm. În 2008, România membră a NATO şi a Uniunii Europene are dosare politice. Acesta, aflat acum în faţa dumneavoastră nu e singurul. Şi alte persoane sunt târâte în coşmaruri similare, împreună cu familiile lor. Legi normale, mai bune sau mai rele, sunt ciuntite, sunt schimonosite, sunt batjocorite, ca să încapă în tiparele strâmte ale urii, ale răzbunării, ale celor care sunt prea mici ca să se ridice fără să-i distrugă pe toţi cei din jur. Stimaţi colegi, Sigur că putem discuta dacă soluţia procedurii privind responsabilitatea miniştrilor, foştilor miniştri, aşa cum este prevăzută în Constituţie şi cum a pornit din 1991 şi după aceea a fost formulată în 1999 de către Guvernul din care făceau parte şi Valeriu Stoica şi Traian Băsescu, reprezintă soluţia cea mai bună. Aşa cum putem să ne gândim dacă imunitatea pentru preşedintele României nu transformă cumva mai egal decât ceilalţi cetăţeni ai României. Poate că aceste întrebări îşi vor găsi răspunsuri în viitor, atunci când se va modifica Constituţia. Deocamdată, ceea ce pot eu să constat, şi sunt convins că veţi fi de acord cu mine, acest război împotriva mea nu a avut niciodată în mintea iniţiatorilor săi vreun sens juridic sau vreo intenţie de a fi tranşat în plan juridic. Nu s-a dorit niciodată să se facă dreptate sau să se dezvăluie adevărul. Unica, profunda, incontestabila semnificaţie a acestui dosar este nevoia lui Traian Băsescu de a-şi justifica mandatul. Acuzaţiile s-au făcut în aşa fel încât să sune bine la televizor, toţi paşii au fost planificaţi, astfel încât să aibă o rezonanţă mediatică imensă. Termopane, buncăre deşi Legea nr.241 din 3 octombrie 1996 privind protecţia civilă impune prin art.33 obligativitatea construirii unor adăposturi de protecţie civilă. N-are rost să vă mai spun acest lucru. Piscina, deşi era vorba de o cadă de baie de doi metri pe doi metri pe care, probabil, unii dintre dumneavoastră au văzut-o astăzi în ziare, aceasta este piscina despre care vorbesc cei care reprezintă justiţia în relaţia cu Parlamentul. Fiecare mişcare s-a produs astfel încât să coincidă cu un moment politic de succes al meu ca politician, membru al P.S.D. Şi atunci, îmi veţi spune că este vorba doar de coincidenţe? Ca dovadă că totul este o chestiune politică, vă mai dau un argument: în timp ce în Parlament aveau loc audierile pentru acest caz, am primit o situaţie acasă, cea pe care o am acum în mână, legată de o nouă posibilă cauză penală. Sunt invitat pe 26 iunie, de data aceasta, stimaţi colegi, pentru că DNA-ul, după ce a încercat prin Monica Macovei să trimită dosarele mele sau dosarul meu direct în instanţă modificând legea răspunderii, ceea ce n-a reuşit în final, după ce a încercat să trimită acest dosar doar cu avizul prietenului de la Cotroceni, după ce a încercat cu sprijinul Parlamentului şi părea la nivelul Comisiei juridice că nu reuşeşte acest lucru, a trecut la o nouă etapă, cea în care sunt acuzat nu în calitate de fost prim-ministru, ci în calitate de fost preşedinte al partidului, în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de a fi vorba de o chestiune legată de campania electorală şi de finanţarea campaniei electorale, nu din 2008, ci din 2004. Deci, după patru ani de zile, au descoperit, cei de la DNA, că am o problemă cu campania electorală din 2004, şi în felul acesta, fiind vorba de Legea nr.78, n-ar mai fi nevoie, deci, de avizul dumneavoastră, care aţi putea să votaţi aiurea şi să consideraţi că este vorba de hărţuire politică, şi atunci au inventat această chestiune în aşa fel încât dosarul să poată să fie trimis direct la instanţă pe această temă. Este sau nu este vorba de hărţuire politică? Veţi decide dacă Parlamentul poate să intervină sau este nevoie să intervină pentru a opri acest gen de acţiune politică împotriva adversarilor politici, veţi spune dumneavoastră dacă este oportun sau nu să acţionăm. Nu s-a trimis la Parlament dosarul respectiv tocmai pentru că era invocată Legea nr.78 în această cauză. Am fost în tot acest timp, stimaţi colegi, precum un boxer care încasează constant pumni, dar nu în ring, acolo unde funcţionează reguli, acolo unde există arbitri şi acolo unde jocul este guvernat de corectitudine, ci pe drumul către vestiar, apoi mult timp după ieşirea din sala de competiţie şi chiar în propria casă, în faţa propriei familii şi a prietenilor. Domnilor, doamnelor parlamentari, Mai mult decât Năstase, România are nevoie astăzi de un semnal clar împotriva abuzurilor, pentru că abuzuri se fac peste tot. Veţi transmite prin gestul şi decizia pe care o veţi lua tuturor celor care trebuie să impună legea în ţara noastră că vremea abuzurilor, a interceptărilor telefonice ilegale a trecut, că stalinismul a rămas doar în cărţile de istorie, că românul din orice sat sau din orice oraş nu va mai fi nevoit să ajungă la instanţele europene ca să-şi găsească într-un final dreptatea refuzată aici. Deci, să facem loc pentru dreptate şi normalitate. Trebuie să îngrădim tot mai mult spaţiul încă larg pe care-l lăsăm pentru ură şi slugărnicie. În aceste zile, se încearcă să se sugereze o idee aberantă, aceea că Uniunea Europeană ne va sancţiona cu clauza de salvgardare dacă dosarul Năstase nu va ajunge înapoi la cei care fabrică aceste dosare de trei ani de zile. Şi asta pentru că Parlamentul ar trebui să-şi exprime un punct de vedere în baza obligaţiilor sale legale. Se mobilizează resurse imense pentru a reactiva mereu sperietoarea dosarelor, pentru a se ascunde imaginea reală, iar această imagine este una care dă frisoane în dealul Cotroceni. Pe de altă parte, sigur, recentele alegeri locale au dus la anumite concluzii. România, în acest moment, în loc să privească spre viitor, continuă, la patru ani de la alegeri, să privească spre trecut. Conflictele lui Băsescu, în primul rând, îndepărtează populaţia de clasa politică, slăbesc instituţiile şi le blochează. În loc să încercăm să întărim drepturile cetăţenilor, să pregătim România pentru poziţia sa nouă de membru al Uniunii Europene şi de ţară importantă în regiune, în loc să vedem cum putem proteja românii de efectele negative ale creşterilor de preţuri la alimente, la combustibil, în loc să ne ocupăm de pregătirea mai bună a tinerilor pentru viaţă, de oferirea de şanse pentru un trai decent pentru toţi cetăţenii României, stăm şi discutăm despre obsesiile punctuale ale unui preşedinte. În acest timp, adevărata luptă anticorupţie stagnează. Este acea luptă care ar fi trebuit să ducă la un control mai bun asupra cheltuielilor publice. Vreau să vă atrag atenţia asupra unui aspect care e foarte simplu: în dosarele acestea nu se discută nimic despre fonduri de la stat, despre instituţiile statului. Este vorba despre un contract de societate civilă între mine şi o firmă privată, cu fonduri private şi, în mod firesc, în măsura în care există litigii care pot să existe în orice astfel de relaţii contractuale, ele trebuie să fie rezolvate de justiţie, dar de justiţia comercială, de cea civilă, nu de către cea penală. Altfel s-ar ajunge, într-adevăr, la o premieră. Dragi prieteni, dragi colegi, Avem de ales, nu doar ca parlamentari, dar şi ca cetăţeni. România modernă, construcţia europeană nu vin de la sine, mereu vom avea de ales. Putem alege să fim călăi, putem fi împinşi să devenim victime, dar eu cred că cel mai grav lucru este să acceptăm rolul de martori pasivi la felul în care călăii îşi tratează victimele. I-am auzit pe mulţi întrebându-se de ce se ascunde Năstase îndărătul Parlamentului. Dacă e nevinovat, de ce nu acceptă să fie judecat? Stimaţi colegi, Vă repet, dumneavoastră nu aţi decide aici trimiterea acestui dosar în instanţă, ci, din nou, jocurile permanente, chemările pe treptele din faţă de la DNA şi tot ce înseamnă abuzurile, presiunile asupra martorilor. Elementele despre care v-am vorbit, despre care mulţi dintre colegii care au avut acces la dosare, sunt sigur că le-au constatat şi acolo. Din anul 2003, imunitatea parlamentară prevăzută de Constituţie a dispărut. Dar aici este vorba despre un mecanism pe care îl vom accepta sau nu în ceea ce priveşte continuarea unui sistem de protecţie pentru foştii miniştri, deci nu este vorba despre imunitatea parlamentară, atunci când sunt şi ei parlamentari, miniştrii sau foştii miniştrii. Este bine sau rău, putem să mergem, cum am sugerat la un moment dat, pe modelul prevăzut de Constituţia franceză, care stabileşte reguli oarecum diferite de cele din România. Cred că trebuie adus la zi mecanismul, sau trebuie adusă la zi procedura în aceste cazuri. Dar, vreau să spun că, până la urmă, chestiunea pentru viitor nu rezolvă ceea ce în momentul de faţă DNA-ul cere să faceţi într-un fel, printr-o presiune, printr-o violare de fapt a Constituţiei, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor, atunci când a fost modificată Legea răspunderii ministeriale. Stimaţi colegi, Ştiu clar că imaginea mea a fost afectată, ştiu că se citesc sondajele, şi ştiu că mulţi dintre oameni citesc rapid doar titlurile din ziare fără să urmărească, fără să fie atenţi la celelalte lucruri. Este vorba de o campanie foarte inteligentă pe care şeful statului a pornit-o. Dar, eu vreau să reţineţi de la mine: eu nu am nici un fel de problemă de a merge în justiţie, am şi mers de altfel. Acolo am reuşit să rezolv o chestiune pe care nu reuşisem ani de zile s-o rezolv la nivelul DNA. Atunci când le-am spus procurorilor că ar fi trebuit să o pună în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale din 1999, pur şi simplu au râs. A fost nevoie ca în faţa instanţei să cer reexaminarea acestei chestiuni, Curtea Constituţională să dea a doua oară aceeaşi decizie care să invalideze o soluţie care fusese impusă printr-o ordonanţă de urgenţă dată de Monica Macovei şi doar în aceste condiţii, dosarele s-au întors la DNA pentru aviz, după aceea, au mers, aşa cum vă spuneam, la Preşedinte. Vreau să vă mai spun un lucru: la comisie, am dat zeci de documente şi zeci de materiale pe care, sigur, nu le pot prezenta aici. Dar am prezentat stânga-dreapta, cele două sesizări care au fost făcute de DNA în legătură cu acest dosar, una la Cotroceni şi cealaltă, aici, la Parlament. Pe cea de la Parlament aţi văzut-o postată pe site şi pe cea de la Cotroceni n-o aveţi. Între cele două, ca modalitate de abordare există o diferenţă enormă. De ce? Pentru că aici se urmărea ca aceste aspecte să fie făcute publice, să se vorbească despre buncăre, despre piscine. Tot acest mecanism, în mod evident, este cel care era avut în vedere, jocul acesta de imagine care, după părerea mea, va trebui să fie curmat. Parlamentul, în opinia mea, va trebui să decidă dacă intră în acest joc de complicitate cu DNA care, în mod normal, trebuia să trimită la Parlament doar o sesizare, în final, n-a mai trimis nici sesizarea, pentru că nu există o sesizare din partea Procurorului General, dar, în final, doar după aceea trebuiau pornite aşa-zisele cercetări preliminare. În realitate, s-a făcut toată cercetarea, aşa-zisa cercetare, s-au audiat martori, au fost, în sfârşit, selectate mărturiile respective. Acesta a fost mecanismul pe care eu îl consider stalinist, un mecanism diversionist, un mecanism pe care eu sunt convins că nu îl veţi accepta ca fundament pentru un act de justiţie. Vreau să închei cerându-mi scuze pentru timpul pe care l-aţi pierdut ascultând aceste lucruri. Vă cer scuze pentru timpul pierdut, o fac eu pentru că cei vinovaţi n-o vor face, aşa cum nu vor face acest lucru nici în legătură cu banii cheltuiţi în ceea ce priveşte audierea sutelor de martori şi ca să vă mai dau încă un exemplu pe care l-am dat şi la comisie în legătură cu felul în care justiţia, cu "J" mare, independentă din România lucrează în cazul meu, precizez din nou că este vorba de DNA, am să menţionez numele primilor doi martori din rechizitoriul care a fost trimis pentru judecată la Înalta Curte şi care a fost după aceea retrimis la DNA. Dar din cei 200 de martori care erau menţionaţi acolo pentru a fi audiaţi, şi, sigur, asta se urmăreşte, să înceapă o întreagă...cum să spun, un carusel zilnic la Înalta Curte, la DNA. Dar, iată numele celor doi martori, primii şi cei mai importanţi chemaţi de către DNA pentru a fi eventual audiaţi la Înalta Curte, în justiţia independentă: pe primul îl cheamă Ceauşescu Nicolae, e domiciliat în Călăraşi, cred că este şofer sau aşa ceva, iar pe al doilea îl