: Stimate domnule prim-ministru, Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Benjamin Franklin spunea: "Democraţia înseamnă doi lupi şi un miel care votează meniul pe care-l vor servi la masă. Libertatea este, însă, un miel bine înarmat care contestă votul." Aşa cum afirma Benjamin Franklin, democraţia îşi găseşte limita în existenţa libertăţii. În situaţia adoptării unei ordonanţe de urgenţă privind impunerea alegerilor locale în două tururi de scrutin, deşi la prima vedere este democratic, există o limită. Regulile nu se pot schimba pe parcursul jocului şi nimeni nu poate încălca libertatea de a contesta această decizie ca fiind contrară însăşi democraţiei. În cele ce urmează, o să vă expun câteva argumente pentru care această idee mi se pare revolută. Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, emite recomandări în domenii ce ţin de legislaţia electorală şi democraţie. În 2010, în cadrul celei de-a patra reuniuni ce a avut loc la Veneţia, comisia reţine faptul că, citez: "Orice reformă care vizează legislaţia electorală ce urmează a se aplica unor alegeri trebuie să aibă loc suficient de devreme pentru a fi cu adevărat aplicabilă, nefiind conform a se aplica aceste modificări cu mai puţin de un an înainte de alegeri." Decizia Curţii Constituţionale nr. 682/2012 a statuat faptul că pot fi acceptate excepţii de la regula de un an, doar dacă este necesar să fie remediate pe cale legislativă probleme neprevăzute sau pentru a rectifica legislaţia electorală, acolo unde aceasta ar aduce atingere drepturilor recunoscute la nivel internaţional. Această modificare se impune, aşadar, cu cel puţin un an înainte de alegeri şi prin proceduri democratice, ceea ce se traduce prin procedură parlamentară şi nu în reglementarea prin intermediul ordonanţei de urgenţă, care nu implică dezbateri reale pentru adoptarea acesteia şi care nici nu justifică urgenţa, conform textului constituţional. Impunerea a două tururi de scrutin pentru alegerile locale nu îşi justifică urgenţa, având în vedere că PL-x 365/2015, devenit ulterior Legea nr. 115/2015, a fost adoptat doar cu câteva luni în urmă, în mai 2015, fiind votat de 278 de deputaţi. Aş dori să reamintesc colegilor mei din PNL că, într-adevăr, au susţinut un amendament prin care doreau alegerea primarilor în două tururi de scrutin. În data de 6 mai 2015, un număr de 60 de deputaţi ai PNL, din totalul de 115 deputaţi ai PNL, au votat acest amendament. Un simplu calcul de aritmetică ne spune că acest lucru însemna doar 52%. De asemenea, din cei trei deputaţi ai PNL care au semnat proiectul de lege, doar doi l-au şi votat, ceea ce denotă lipsa de consecvenţă vădită. Ce să mai înţelegem din asta? Că aţi avut nevoie de zece luni pentru a iniţia o dezbatere parlamentară pe tema lansată azi? Dacă ar fi existat o voinţă reală, tema ar fi trebui dezbătută începând cu 2013, pe baza presupusei nemulţumiri a cetăţenilor, care s-au simţit nereprezentaţi la alegerile din 2012, de când s-a înfiinţat Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, nu acum, în preajma alegerilor. De asemenea, dacă marşăm pe argumente ce ţin de oportunitate, o asemenea soluţie nu este întocmai oportună cu următoarele considerente. Un argument de ordin economic împotriva introducerii alegerilor în două tururi de scrutin ar fi acela că automat această modificare implică cheltuieli mai mari pentru bugetul de stat. Este unanim cunoscut exemplul Marii Britanii, un exemplu puternic pentru democraţie, unde predomină sistemul uninominal cu un singur tur de scrutin, în care candidatul care învinge într-o anumită circumscripţie câştigă, indiferent cât de mic e avantajul său, ceea ce conduce automat şi la stabilitate pe scena politică. Mecanismul de vot cu un singur tur de scrutin este mai uşor de înţeles de cetăţeni, prin prisma simplităţii acestuia, iar alegerea unui candidat dintr-un singur tur reprezintă probarea capacităţii acestuia de a convinge electoratul, testul important prin care se consideră că cel ales este potrivit pentru funcţia pentru care candidează. O măsură durabilă şi care justifică într-adevăr implicaţiile favorabile asupra cetăţenilor ar fi introducerea votului obligatoriu. În acest caz, s-ar reduce şansele de fraudare a alegerilor, mai ales nu vor mai exista voturi false, adică nu se va mai vota în numele celor care nu sunt prezenţi. În plus, politicienilor le-ar fi mult mai greu să cumpere voturi şi să manipuleze rezultatul alegerilor, în condiţiile în care ar vota o ţară întreagă. În acest fel, s-ar valida însăşi esenţa democraţiei, domnia majorităţii. Responsabilizarea cetăţenilor, prin impunerea ca obligatorie a îndeplinirii îndatoririlor cetăţeneşti, este primul pas în asigurarea unei bune reprezentativităţi, votul obligatoriu fiind o soluţie în acest sens. Un critic renumit spunea: "Oficialii proşti sunt aleşi de cetăţenii buni care nu votează." Însă, prin implementarea sistemului de vot obligatoriu, lucrurile pot evolua în aşa măsură, încât acest citat să nu-şi mai găsească aplicabilitatea. Noi, deputaţii UNPR, putem afirma un singur lucru: suntem consecvenţi principiilor noastre, siguranţa şi stabilitatea întemeiate pe respectarea Constituţiei şi legilor fiind două dintre ele. (Aplauze.) Vă mulţumesc.