: Ca să acoperim găurile pe care le-aţi făcut şi nenorocirea pe care aţi declanşat-o. Trebuie să se ocupe cineva şi de chestia asta. La ARR, în 2008, directorul general avea 31.625, 316 milioane de lei vechi, vă aud, bucurie mare, nu? Acum are 6.700, adică cu 78% mai puţin, iar indemnizaţia din consiliul de administraţie era 4.000, şi în lunile... foarte ciudat, apropo de cheltuielile electorale şi de şpagă, culmea e că în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 2008, când era o campanie electorală, dacă vă aduceţi aminte, în afară de cei 4.000, adică 40 de milioane indemnizaţie pentru o jumătate de oră de participare la consiliul de administraţie, li s-a dat şi o primă, în fiecare lună, de câtre trei indemnizaţii, ca să le poată duce la partid şi să pună umărul pe care plângea un lider mai adineauri şi anume "umărul poporului român". Cam acelaşi lucru e cam peste tot. Am auzit despre CFR. La CFR, vă spun imediat, salariul directorului era 18.750, acum este 6.600, cu 64% mai mic. Şi am ajuns la pensii, pentru că aţi vrut să discutăm despre pensii. Şi aţi întrebat cum e cu pensiile nesimţite. Să vă explic şi vă rog să reţineţi. În vara lui 2008, când se îngrijea de acest minister domnul Orban, un liberal cinstit, de onoare, aşa cum a spus actualul preşedinte al partidului, au ieşit patru inşi la pensie de la Aeroclub, acolo unde se zboară cu planoare, paraşute, paraşutism şi anume: Voicu Constantin, Popescu Valerică, Mureşan Valer şi Marton Alexandru. Aveau 50 de ani, acum au 52 de ani. Fiecare dintre ei are o pensie între 31.400 de lei şi 34.600 de lei, 346 de milioane. Au 52 de ani acum. Cum au făcut? pentru că s-ar putea cineva să spună: aşa spunea legea, veniturile din ultimele trei luni. Nu vorbesc cât de corectă e legea, dar în lunile iulie, august, septembrie 2008 au avut venituri între 40.000 şi 50.000 de lei pe lună, deşi în aceleaşi luni din 2007 şi din 2006, aveau venituri de 12 până la 14 ori mai mici. Şi în toate lunile anterioare. Cum? Cumulând ore de zbor - un ministru putea să se mai uite pe acolo puţin - şi anume s-a zburat de exemplu într-o lună de către unul dintre ei 680 de zboruri, adică 30 de zboruri pe zi. (Aplauze.) Dacă cineva crede că există o persoană care poate să zboare în felul acesta, el într-adevăr trebuie să aibă pensia aceasta. Numai că nu ştiu de ce n-au zburat şi în ceilalţi ani şi în celelalte luni. Şi ajung la tinerii de valoare, care trebuie promovaţi şi au şi fost promovaţi. Am să vă dau doar două exemple, şi anume la Compania Naţională de Drumuri, Direcţia Bucureşti, şapte judeţe în subordine, la sfârşitul lui 2007, o domnişoară, Grigore Magdalena, era curier personal şi avea salariul de 637 de lei. După ce s-a apropiat de PNL şi a devenit susţinută de domnul Mircea Ciopraga, a ajuns, la şapte luni după terminarea facultăţii (o facultate la care nu ştie exact ce a avut la lucrarea de licenţă şi nici cum se numeşte facultatea de- adevăratelea, am întrebat-o eu când am dat-o afară) şi a ajuns directoare, cu 13.499 de lei pe lună, ca să înţelegeţi de ce nu sunt bani de pensiile dumneavoastră. De aia! (Aplauze, urale.) Ultimul exemplu, tot la Direcţia de drumuri şi poduri, dar de la Constanţa. Aici, un domn pe care l-aţi văzut la televizor cu jeep-ul pe plajă, Jean Paul Tucan, a lucrat la vârsta de 18 ani un an ca lăptar, în 1987. N-a mai lucrat nimic de atunci 20 de ani, şi următorul loc de muncă în cartea de muncă, pe care o am aici, v-o pun la dispoziţie, domnule Antonescu, să verificaţi cu cinstea şi cu onoarea, este director la DRDP Constanţa, cu 13.740 de lei pe lună. O frumoasă carieră, cu o gaură de 20 de ani în care nu se ştie ce-a făcut, dar după aia a ajuns director. Sigur că nu vreau să amintesc de surorile Andreea şi Loredana Frăsie, care, la patru luni de la terminarea unei alte facultăţi necunoscute, aveau 274 de mii de lei pe lună. (Comentarii.) la domnul Geică, care avea 55 de mii de lei pe lună, şi sigur mai sunt şi alţi tineri care au fost promovaţi şi mai pot fi în continuare promovaţi. Nu e domnul Tăriceanu aici, dar e vorba de Vlad Moisescu, bănuiesc că-l cunoaşteţi cu toţii. Îl cunoaşteţi, nu? Eu mai cunosc şi alte lucruri. dacă vreţi, le spun. Sau domnul Mişu Popescu, îl cunoaşte bine domnul Orban, dar îl mai cunosc şi alţii. Şi eu mai cunosc câte ceva, dacă vreţi, spun. Am să închei prin a remarca angajamentul domnului preşedinte Antonescu, angajamentul să facem lucruri bune, să scoatem ţara... M-a cutremurat. Problema ar fi să-şi ia un angajament că merge la serviciu în timpul acesta. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.) Pentru că eu am avut onoarea să fiu coleg de guvern cu domnul Antonescu, când era prim-ministru domnul Radu Vasile, care, odată la patru şedinţe, când în sfârşit era prezent, îi spunea: "Măi Crinule, acuma unde ai mai fost?" "La Ulan Bator, domnule prim-ministru." "Ce ai făcut acolo?" "Cu echipa de haltere juniori." "Şi ce-am obţinut?" "Nimic, că îi creştem, sunt o echipă tânără." (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL. Rumoare.) Sunt înregistrări. Problema e că şedinţele de guvern se înregistrează şi se păstrează. Mi-a plăcut partea cu politica externă a domnului Antonescu. Mi se pare că e preocupat, în ultima vreme, de politica externă. Dacă o să înveţe şi cât de cât vreo limbă străină, s-ar putea să fie prin apropierea domnului Baconschi. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL. Rumoare.)