: Mulţumesc, domnule preşedinte. Situaţia de la amendamentul de la poziţia 350 este situaţia tuturor amendamentelor, practic, de la capitolul sănătate şi este o situaţie pe care aş vrea să i-o aduc la cunoştinţă domnului ministru al finanţelor, fiindcă domnia-sa este mai puţin familiarizat cu problemele din sănătate şi nu ştie ce s-a întâmplat în ultimii 17 ani. În toată această perioadă, mari bărbaţi politici ai României, din toate judeţele ţării, în marea lor majoritate, parlamentari sau preşedinţi de consilii judeţene, s-au simţit nevoiţi să ctitorească diverse aşezăminte medicale, precum, pe vremuri, voievozii ctitoreau biserici. Este o iniţiativă absolut lăudabilă, pe care o susţin. Categoric, este minunat să facem cât mai multe spitale în Ţara Românească, dar rezultatul acestei emulaţii creative a fost faptul că avem zeci de clădiri, zeci de spitale, zeci de construcţii începute de mulţi ani, care, acum, stau în paragină. Pe de altă parte, capacitatea de cazare, capacitatea de operare a sistemului sanitar, a sistemului spitalicesc românesc nu duce, în momentul de faţă, lipsă de capacităţi, nu duce lipsă de cantitate, aşa cum greşit se înţelege. Duce lipsă de calitate. Dacă spitalele începute s-ar termina -şi, din păcate, lucrurile trenează -, iar cele existente s-ar dota, sistemul sanitar românesc ar funcţiona la parametri absolut normali. Ce se întâmplă, la ora actuală, domnule ministru al finanţelor? Se întâmplă faptul că un alt ctitor, se pare că cel mai mare din istoria postdecembristă a României, vine să mai arunce pe piaţă încă vreo 20 şi ceva de spitale, de care spitalul sanitar românesc, repet, nu are acum nevoie, că avem prea multe spitale, ele sunt prost dotate. Insist, ca să înţelegeţi despre ce este vorba. Deci, cel mai mare ctitor în viaţă al României postdecembriste vine să ne mai dea încă câteva zeci de spitale, în momentul în care cele câteva sute nu sunt terminate. Bineînţeles că demersul domniei-sale nu va fi finalizat nici anul acesta, nici în anii viitori, şi ne vom mai trezi cu încă 20 şi ceva de spitale, pe care le începem acum şi le vom termina, probabil, undeva, prin anul 2020, 2030. Oricum, nu avem nici o grabă să le terminăm. Acesta este motivul, domnule ministru, pentru care insistăm că aceşti bani, mai mulţi anul acesta, ar trebui folosiţi mai bine, pentru a pune la punct spitalele pe care le avem, ca să funcţioneze anul acesta, în anul 2007, că avem nevoie de sănătate în anul 2007, nu în anul 2070, cum preconizează ministrul Nicolăescu. Acesta este şi motivul pentru care susţin alocarea suplimentară a sumei de 3 milioane lei la Institutul de Cardiologie Timişoara, un institut absolut de prestigiu, care operează bolnavii din tot vestul Ţării Româneşti şi care are nevoie de o extindere de clădire, pentru ca bolnavii să nu mai stea cu programări de luni de zile, pentru ca bolnavii să poată fi mai uşor şi mai bine trataţi şi pentru a putea termina, în sfârşit, o investiţie, un spital, despre care să nu mai auzim la Legea bugetului pe anul viitor. Deci, vă propun susţinerea amendamentului pentru suplimentarea investiţiei la Institutul de Cardiologie din Timişoara, pe motivele enunţate, cu suma de 3 milioane lei, spital care deserveşte întreaga zonă de vest a României. Vă mulţumesc.